miercuri, 15 februarie 2012

In deriva

            Ieri am avut o zi in care ma simteam ca o nava esuata. Am racit ingrozitor, cred ca a fost un fel de gripa, si colac peste pupaza, am facut si o indigestie. Si tot ce imi doream nu era decat sa dorm, sa nu mai fiu full-time mama..dar uite ca fetita mea, ca orice alt bebelus nu se gandeste ca mami e racita, ca se simte rau, ea are chef de joaca, chef sa umble peste tot, sa rada cu gura pana la urechi cand e certata si sa vrea mereu in brate la mami..mami care e la un pas de depresie.
             Ieri mi-am zis ca nu voi mai face alt copil, nu pentru ca nu mi-as dori o surioara sau un fratior pentru fetita mea, dar pur si simplu mi-am dat seama ca nu pot fizic si psihic sa cresc un copil de una singura. Una bucata sot pleaca de dimineata si vine noaptea cand eu dorm..si nu am in el un sprijin de care as avea atata nevoie. E frustrant si foarte greu sa fii mama singura. Nu pot sa ii reprosez nimic, stiu ca munceste din greu pentru noi,dar mi-as dori din suflet sa ma poate intelege. O sa incerc sa profit la maxim de bucuria de a avea un bebe mic, si cand imi va fi dor, o sa vizitez niste prietene dragi .
           Ieri nava mama voia sa abandoneze misunea, dar pentru ca exista in mame un resort nebanuit, care credeam ca la mine e defect, nava mama doar a ramas impotmolita in nisip, dar nu s-a scufundat! Si pentru ca Dumnezeu nu iti da mai mult decat ai putea duce, ieri(desi ca un gest facut cam  tarziu, dar un gest care a pornit motorul navei mama), am primit cativa trandafirasi micuti si timizi...Trandafirii sau raceala pe trecute?..deja suntem iar in larg...

7 comentarii:

  1. SCUMPA MEA...STIU CA NU E USOR DELOC.ASTA E FRICA MEA...PENTRU CA SUNT CONSTIENTA CA IN ACEEASI SITUATIE AJUNGEM MAJORITATEA FEMEILOR,CARE AU ROLUL DE A FI MAME,SOTII IMPECABILE...IN AFARA DE A AVEA GRIJA DE COPIL,CARE ARE NEVOIE DE TOATA ENERGIA SI ATENTIA TA,TREBUIE SA AI GRIJA SI DE CELALALT "COPIL"CRESCUT MARE...CURAJ,NU TE AFUNDA..FRUNTEA SUS CA ESTELINA E O MINUNATIE DE COPIL CARE-TI DA O FORTA INVINCIBILA IN FIECARE ZI.VA PUP CU DRAG

    RăspundețiȘtergere
  2. E greu si asa e la toata lumea numai ca situatia e de moment. Trece si cu fiecare zi ce trece nava numita mama va avea pe langa scurte devieri de la curs un drum cu o destinatie precisa...binele copilului. Primii ani sunt grei pentruca trebuie sa fii rabdataoare, sanatoasa si dedicata maseriei de mama 24 din 24, dar Dumnezeu are grija sa fim asa in majoritatea timpului, cu mici exceptii. Pupici si capul sus unde poti privi o stea care creste mare, din ce in ce mai mare

    RăspundețiȘtergere
  3. Ei bine Mada... am fost acolo... deja de nenumarate ori.
    E, asa cum imi place sa spun, cel mai frumos si mai greu lucru de pe pamant.
    Oboseala? Frustrare? hm... imi sunt atat de cunoscute... dar au venit la pachet cu "Veselie", "Fericire", "joaca", "responsabilitate" si inca alte sute de sentimente pe care le traim pentru si prin copiii nostri
    Imi aduc aminte un episod de cand era cel mare de varsta Estelei. Nu mai tin minte cauze, context... imi amintesc doar ca eram cu el in brate, cu lacrimile siroaie pe obraz si spuneam "eu nu mai pot"... imi amintesc ca a gangurit si ma privea descumpanit... Am stiut atunci ca pot, pot mai mult, mult mai mult decat as fi crezut vreodata... pentru privirea aia TREBUIA sa pot...
    Ei... am invatat de la el noi limite ale mele personale...
    Acum, odata cu bb2 , descopar in fiecare zi ca limitele mele sunt mai largi... pot mai mult... mult mai mult decat visam eu ca as putea atunci cand lacrimile imi curgeau pe obraz.....
    O... si de cate ori spun: "eu nu mai pot", chiar si acum... Renasc insa din propria-mi cenusa... ma redescopar si reinventez...
    Nu e usor... daca iti dai seama ca nu e normal sa canalizezi propriile frustrari catre copil, ca nu ai rol de inchizitor ci de protector, meseria de parinte e tare grea.... Dar cred ca merita fiecare minut deosteneala

    RăspundețiȘtergere
  4. Nu m-am simtit niciodata asa cum spui tu Madalina,niciodata,imi era f.greu,dar cand venea taticul de la servicu...dormea nitel si se ocupa de voi,mergeam la cumparaturi,ori la plimbare,vizionam impreuna un program,gateam daca era cazul,..oricum gaseam forta in voi.,..imi erati f.dragi..desi de multe ori credeam ca inebunesc de zgomotul care era in casa.!Bucuria,multumirea era ca cei doi mai mari..mi-au fost un sprijin f.mare...cel mai mult l-am avut din partea Anei...dar si feciorasul iesea cu tine Mada ,la plimbare,poate ai uitat...dar asa era. Cred sa situatia asta in care te gasesti cateodata.si te simti ca o nava abandonata,esuata.....se datoreaza veacului in care traim,in care munca a ajuns pe primul loc in viata cuplurilor tinere,si nu mai gasiti in voi resursele normale de refacere..Si stii de ce...va luati f.putin timp pt.voi amandoi,si chiar pt,copil sa iesiti in natura...,bine..nu vb.acum..este frig,iarna,dar posibilitati sunt destule.Este suficient sa le cauti...Comunicarea a ajuns sa fie defectuoasa astazi cam pt.toti,fuga dupa banii necesari existentei,alerteaza ritmul de viata,ne smulge din cotidianul linistit,pasnic si ne bulverseaza intr-o lume,,sintetica''.T5rebuie sa gasim resursele fericirii,multumirii si satisfactiei personale in credinta .! Fii binecuvantata,si binecuvantat sa fie rodul pantecelui tau...fiica a lui Dumnezeu...! Lupta,crede,invinge...! Te iubesc..!

    RăspundețiȘtergere
  5. Va multumesc pentru ca imi sunteti alaturi si ma incurajati, in unele momente e tot ce conteaza!

    RăspundețiȘtergere
  6. Mada,trebuie sa recunsc ...iubesc blogul tau:) sinceritatea si modul realist si poetic in acelas timp prin care prezinti viata ta si a micutei tale din momentul in care a venit pe lume. Pe mine (o viitoare mamica plina de intrebari si nedumeriri, emotii, fericire si teama) ma ajuta foarte mult prin faptul ca ma pregateste psihic pentru aventura care ma asteapta:) Scumpa, acum e randul meu sa te incurajez pe tine desi lipsita de experienta pe care mamele de mai sus o au...eu te sprijin in modul spiritual si din experienta altora si a mamei mele care mereu imi spune( si inca cate greutati te mai asteapta Adina) asa ca stau si ma gandesc daca o gripa venita in cele mai nepotrivite momente e cel mai rau lucru care ti se poate intampla cand copilul tau iubit te vrea si are nevoie de tine...chiar si atunci cant tu arati ca o "epava". Ma bucur ca raceala e pe trecute si psihologic vb ai revenit in larg la carma vieti de mama si sotie:) Va doresc tot binele din lume la toti trei si Domnul sa te faca puternica pentru urmatoarea incercare la care vei fi supusa:) In curand voi trece si eu pe acolo...iar tu cu experienta deja acumulata vei fi perfecta pentru a ma incuraja:) pupici si Domnul sa va umple viata de binecuvantari. Adina Neagos:)

    RăspundețiȘtergere
  7. Adina esti o scumpa, nu stiam ca ma citesti. Multumesc de sprijn!

    RăspundețiȘtergere