Imi aduc aminte ziua cand asistenta mi-a pus fetita la san..ma simteam asa ciudat, era ceva diferit, ceva nou.. Nu stiam cum sa o tin, eram atat e stangace si incepatoare...Mi-a trebuit ceva timp pana sa invat sa o tin cum trebuie la piept, si pana sa capat dexteritate in miscari si sa nu mai stau incordata si tensionata atunci cand alaptam..A trebuit sa depasesc si momentul "ragade" si momentul "furia lapatelui" ca sa ma pot bucura pe deplin de clipele atat de perfecte in care esti totul pentru copilul tau: dragoste, caldura, si hrana!

Am alaptat cu retineri la inceput in parcuri, uitandu-ma cu coada ochilor la trecatori..am alaptat in vizite la prieteni, fara sa fiu stanjenita sau sa creez situatii mai putin agreabile celor din jur, retrasa undeva intr-o camera linistita, unde sa pot savura inca o data aceasta divina contopire cu puiutul meu. Am alaptat in masina, in timp ce sotul conducea un pic mai frumos ca alte dati, tinand cont ca fetita noastra isi lua masa:) Am alaptat de atatea ori la calculator, cu o mana tinand copilasul lipit de mine si cu alta tastand..ooo si am invatat sa scriu cu aceasta ocazie si cu mana stanga:)..Si astept sa bifam de pe lista si alaptatul pe plaja, la munte, in tandem:)!
Atunci cand ii vad nasucul mic, afundat in "biberonul ei natural", si simt manuta-i calda cum se plimba usor in sus si in jos pe san, ma simt cu adevarat fericita! E un sentiment unic, in care pentru cateva minute te regasesti in crampeiele unor amintiri dragi, demult uitate...