26 mai era ziua in care urma sa plecam cu puiutul nostru scump acasa. Aveam ceva temeri, pentru ca in maternitatea unde nascusem a fost ingrijita atat de bine si frumos, incat imi era pe de o parte teama ca eu nu ma voi descurca cu ea...Mi se parea ca nu stiu mai nimic despre cum sa ingrijesti un bebelus. Dar pe de alta parte imi doream atat de mult sa ajung acasa, sa simt confortul si caldura celor in jur!
Acasa ma astepta o surpriza frumoasa: flori, baloane colorate, tort si cei dragi. Au fost momente emotionante, imprimate pentru totdeauna in sufletul meu de mamica.Urma sa fie cea mai lunga zi din viata mea: sa ma obisnuiesc si sa invat sa am grija de micuta mea. Tati ne-a ajutat foarte mult, el a fost cel care a facut timp de 2 zile la rand baita fetei. Mie imi era frica sa o spal, sa o intorc de pe o parte pe cealalta, era atat de firava...
Dupa baita am pus copilul iar la san, aveam asa mult laptic cum nici nu visasem. Cutia de lapte praf care o cumparasem pentru orice eventualitate a fost folosita o singura data, pentru ca puiului mic ii placea sa suga de la mami...totul era mai dulce si mai gustos! Ne uitam amandoi cu ochii mari si intrebatori la acea minune care era copilul nostru si am stiut atunci amandoi raspunsul nerostit : aveam sa fim cei mai buni parinti pentru comoara noastra, nu pentru ca ne pricepeam grozav si puteam citi gandurile unui bebelus, ci pentru ca aveam atata dragoste de daruit!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu