Nasterea unei stele-partea I

            Soarele prevestea inca o zi superba de mai... Desi era luni, si inceput de saptamana, m-am trezit foarte bine dispusa si cu energie multa! Si cum mi-as fi putut continua ziua daca nu cu fetele de pe forum. Din grupul nostru cele mai multe nascusera deja, mai ramaseseram doar 6..ca in cantecelul ala pentru copii..6 matze, sau cu 6 elefanti..cred ca la noi se potrivea mai bine elefanti:)).
            Dimineata pe la 10 am fost la spital la control. Verdict: dupa atatea asteptari, colul incepea sa se deschida, aveam dilatatie 1 cm. Doctorita mi-a zis ca aceasta situatie putea sa se mentina de la cateva ore la o saptamana, dar pentru mine, ultimele ei cuvinte nu au mai contat! Era cert ca nasterea se apropia in sfarsit. Ei bine, la sfatul cumnatei mele cu experienta -mama eroina a 4 copii frumosi, am inceput sa urc si sa cobor scarile din bloc. Cred ca vreo 10 minute am facut acest exercitiu- nu floare la ureche pentru elefantica care devenisem..
             Dupa ce am savurat si ciresele mult dorite, am intrat pe net sa le impartasesc fetelor ca eliminasem ceea ce cred eu sa fie :"dopul gelatinos"-si acest semn poate fi unul posibil, dar nu neaparat iminent. Asa ca... un calm nepasator a pus stapanire pe starea mea de spirit. Cred ca mintea voia sa nege , sau nu se preocupa de acest lucru, ca nasterea avea sa inceapa in cateva ore..
             La ora 8 seara am iesit la o plimbare, trebuia sa ma vad cu o verisoara si fetita ei, pe drum am inceput sa am primele contractii, nu erau dureroase. Am stat de vorba cu Magda cam 30 min, apoi pentru ca micuta ei era cam somnoroasa, ne-am intors fiecare la casa ei.... pe drum insa, mi-am sunat mama sa sa vina inaintea mea, pentru ca imi era deja rau, aveam dureri mari, si imi era frica sa merg singura pe strada.
             Ajunsa in sfarsit acasa, m-am scufundat in cada, lasand dusul fierbinte sa curga peste burtica...pentru cateva minute m-am mai relaxat, dar durerile deveneau mai dureroase si mai dese, asa ca nu mai puteam sta nici in cada. Am iesit afara si ma plimbam prin casa.. zambetul imi cam pierise de pe fata. Mi-am zis sa notez intervalul si durata contractiilor, ca sa stiu sigur daca era travaliu fals sau nu. Si bine am facut, pentru ca in acele momente timpul parea inconmensurabil.. Mama mea se foia dupa mine prin casa, emotionata si nelinistita. Am rugat-o sa ma lase singura, aveam nevoie de liniste, si sa nu credeti ca ar fi fost galagie in jur, dar pur si simplu voiam sa ma scufund inauntrul sufletului meu, si sa simt acea golire a mintii care te innoieste...


        Dupa 30 min de cronometrat, rezultatul: aveam contarctii la 4-5 minute..era clar, nasterea incepea, sau incepuse in urma cu o ora! Mi-am sunat sotul si cu emotie in glas i-am zis sa vina acasa, pentru ca trebuia sa mergem la spital. Cu aceasi emotie, parca i-am vazut chipul fericit prin telefon, atat de expresiva a fost reactia din vocea lui...
        Si aici se termina prima parte...