Pofta de cirese

        Era duminica, 22 mai 2011.Implinisem uimitoarea cifra de 40 saptamani  si nasterea parea foarte departe..nu aveam nici un simptom, nu contractii neregulate, nu dureri de spate, nu burtica lasata, nu dop gelatinos...M-am trezit foarte relaxata si cu un chef de viata.Si am zis ca daca tot facusem 40 sapt, ar fi bine sa imi pregatesc si bagajul pt maternitate, asa, sa treaca ziua mai cu folos.
         Se spune ca pe sarcina vin tot felul de pofte, dar la mine nu a fost asa...nu am fost o gravida tipica, pofticioasa, care sa isi scoale partenerul in toiul noptii si sa il trimita dupa ciocolata sau alte delicii culinare. Insa un singur lucru am poftit pe sarcina si din pacate, timp de 40 sapt. nu s-a putut implini: si anume sa maninc cirese. Am ramas gravida la sf lunii august, iar DPN era 22 mai, deci ocoleam din plin sezonul cireselor.
           Luni dupa-masa, sotul meu mi-a facut cel mai frumos cadou de pe parcursul sarcinii. Nu mai contau ca erau mici si unele mai putin coapte, erau rotunde, rosii, lucioase, aromate..intr-un cuvant perfecte! Venise de la servici cu un sirag mare de cirese de mai. Le-am savurat cu o pofta si o placere parca primitiva, dar sentimentul ca in sfarsit mancasem ce imi dorisem de atata timp, a fost unul de impacare cu mine si in sfarsit de liniste.
          Nu stiu daca a contat gustul dulce-acrisor sau faptul ca imi facusem in sfarsit pofta...dar cu adevarat asta a fost "cireasa de pe tort" ce anunta venirea pe lume a minunatei mele stele!