Toata luna decembrie m-am gandit ce sa scriu dupa un moment atat de unic si care reprezinta esenta unei femei: acela de a deveni MAMA! Si luna a trecut...iata ca am ajuns in ian 2012. Si inceputul anului e un bun prilej sa povestim despre alte inceputuri, asa ca azi voi scrie despre minunea de a fi izvor de viata si iubire!
La cateva ore dupa ce am nascut mi-au adus fetita, era a treia oara cand o vedeam. Era mica ca un ghemotoc, un bibelou mic si fragil imbracat in hainute mult mai mari ca ea:). Statea cocotata pe mine si cu manutele ma starngea cu toata dragostea ei. Asistenta mi-a zis sa o pun la san. Mie inca nu imi venise laptele, credeam ca trebuie sa astept sa am intai lapte si apoi sa pun copilul la san...fiinta mica si firava a facut ceva la care nu m-am asteptat niciodata, a prins sanul cu putere si a inceput sa traga din el cu atata sete. Fetitei mele ii era foame de mama. A stat asa la san pret de 20 minute, timp in care am privit-o, si sufletul mi s-a luminat de bucuria de a putea darui si dupa cele 9 luni confortul si caldura de care are atata nevoie un pui mic!
Primul alaptat desi nu a fost cu lapte, a fost cu multa dragoste, cu lacrimi in ochi de fericire si cu magia primei legaturi de neseparat dintre mama si copilas.
Da,este primul contact direct cu mama,primul alaptat..de abia atunci simti ca s-a lipit de sufletul tau,cand se hraneste sub ochii tai de la san...De aceea nu pot intelege mamele care nu vor sa alapteze pt.motive personale..Nici nu-si dau seama ce pierd,este singura oportunitate,singura si indisolubila legatura mama-copil...!!!
RăspundețiȘtergereFoarte frumos! Am trimis si altora spre lectura
RăspundețiȘtergere